RSS

Arhive pe categorii: Fără categorie

„Dumnezeu mi-a dat boala asta pentru că ştia că pot să o duc”

234773mare

Bogdan Lăzăroi, adolescentul care luptă cu cancerul pentru visele sale, vorbeşte cu o sinceritate dezarmantă despre lucrurile cu adevărat importante.

Reporter: – Cum e viaţa ta în momentul acesta? 

Bogdan Lăzăroi: – Foarte frumoasă. Adică la fel ca înainte, doar că acum apreciez lucrurile mai mult, lucrurile obişnuite. Mă bucur mai mult decât înainte. Dar nu-mi displace că m-am maturizat. Zâmbesc mai mult, vorbesc altfel cu fetele, sunt mai elegant.

Elena Lăzăroi: – Am văzut că a scris pe Facebook că se bucură mai mult de viaţă, ca şi cum s-ar fi renăscut. Ia viaţa aşa cum este pentru că pe pielea lui a văzut că într-o zi era bine şi a doua zi era în spital. La Sărbători a umblat cu ursul prin mahala, iar pe 15 ianuarie îl internam.  

– Când ai aflat că te-ai îmbolnăvit, ce-ai simţit? 

– Nimic. Nici nu ştiam ce înseamnă boala asta. Înainte să mă duc la operaţie, m-am gândit că «Ce mare lucru. Mă operez şi scap». Am crezut că va fi la fel ca acum cinci ani, când m-am operat de peritonită. După operaţie, nu ştiam ce urmează şi mă gândeam că plec acasă. Apoi am înţeles că trebuie să stau vreo patru săptămâni în spital pentru tratament. Am zis că «ei, cât de rău poate să fie?» Au început curele de citostatice şi am văzut cât de rău era.  

– Şi când era rău, cum era? 

– Nu puteam să mănânc, nu simţeam gustul mâncării. Când am venit acasă, tot timpul vroiam borş de sfeclă, era singurul căruia îi simţeam gustul. Era greu, fără sare. Cum puneam sare în mâncare, simţeam amar. Două săptămâni nu am mâncat nimic. Simţeam mereu că am nod în gât din cauza aftelor, îmi venea să vomit. 

Elena Lăzăroi (mama lui Bogdan): – Avea dureri groaznice, era umflat de la cortizon şi îi dădeau şi calmante. Mai întâi mai uşoare, apoi tramadol, apoi morfină. Se învăţase, se simţea foarte bine cu morfina. Pe mine mă deranja, nu puteam să-l văd că doarme tot timpul. Ceilalţi copii mâncau, vorbeau, al meu stătea în pat şi dormea. Acum râde, dar atunci era groaznic. 

– Câţi copii erau în aceeaşi situaţie cu tine? 

– Numai din Botoşani erau patru băieţi de 14 ani, toţi cu limfom non-Hodkin, stadiile III şi IV, trei abdominal şi unul la gât. Când am făcut ultimul CT (computer tomograf), ne întrebam şi noi ca proştii cum s-a ajuns la asta. Unde a fost apendicele, acolo este un fel de venă dublă. Acolo a apărut tumora, era foarte bine vascularizată, deja se ducea în metastază. La Bogdan a fost gradul III.  

– Ai fost revoltat? Ai fost supărat pe viaţă? 

– Da. Pe la a treia sau a patra cură de citostatice. Mă gândeam de ce mi se întâmplă mie? De ce mie şi nu altcuiva. Apoi am realizat că Dumnezeu mi-a dat mie boala asta pentru că ştia că pot să o duc până la capăt, să rezist în faţa ei. Şi am rezistat. 

– Cum ai trecut peste momentele de disperare? 

– Întrebaţi-o pe mama (pune ochii în jos).

Elena Lăzăroi: Am ajuns şi la psihiatru. Medicul i-a spus că nu are nevoie de pastile, că reacţiile pe care le are sunt cauzate de durerea extremă. Într-adevăr a avut dureri groaznice. La un moment dat, la penultima şedinţă de chimio, şi-a pierdut speranţa. A spus că se aruncă de la balcon. Plângea continuu, nu se putea discuta cu el, vroia doar să se termine. Îl păzeam, nu mă duceam nici până la chioşc. Până la urmă, nu mai ştiu cum a fost. A avut noroc de o doctoriţă frumoasă şi bună. Cobora tot timpul la Bogdan şi-i spunea «Bogdane, acum că mai ai o cură renunţi? Eu aş merge pe genunchi numai să termin». 

– Şi pentru dumneavoastră a fost greu. 

– Noi când am plecat de la Botoşani cu diagnostic de tumoră, eram pe altă lume. Am împrumutat bani, am plecat la Iaşi, nu-mi reveneam. Îmi spuneam mereu «Doamne, copilul meu are cancer»… nu mă puteam gândi la altceva. Încet-încet, am înţeles, am mers la operaţie. Am stat patru ore în faţa sălii de operaţie şi mă gândeam că, dacă stă aşa mult, înseamnă că e bine. Când a ieşit, doctorul ne-a spus că are o veste bună şi una proastă. Aia rea că e cancer, iar cea bună că în 90% din cazuri se tratează. Dar a avut nevoie de cure agresive de citostatice. Mă întrebam cum alţi copii, după ce fac curele, râd, aleargă pe holuri, nu au nimic, iar al meu stătea lat în pat. Ei, la Bogdan, era doza foarte mare. Doctoriţa îi spunea: «ai primit o doză de elefant. Şi un elefant ceda la doza asta!» 

– Ajungem la banchetul de final de clasa a VIII-a. Cum a fost? 

– A fost frumos tare, dar nu am putut să stau până la sfârşit. Mă externasem cu vreo patru zile înainte. Am dansat cu fetele, m-am distrat cu băieţii. Nu-i mai văzusem demult, a fost frumos. 

Elena Lăzăroi: – Soţul l-a lăsat în faţa restaurantului, a întors maşina şi când s-a uitat înapoi, l-a văzut înconjurat de colegi. El avea şepcuţă în cap, era umflat, făcea chimioterapie. Nu a stat prea mult, ştia ce-l aşteaptă la Iaşi. A doua zi ne-am dus iar la spital. I-am şi spus doamnei profesor: «Venim de la bal la spital». 

– Ce-l aştepta? 

– Încă o tură de citostatice. La fiecare cură, făcea afte, toată gura până în stomac, nu putea să bea nicio gură de apă. Vreo două-trei săptămâni durau aftele astea, pe lângă celelalte efecte. Se făcea roşu şi-l ardea tot, ca o insolaţie, avea senzaţie de vomă. Plângeam întruna când vedeam cât se chinuia. Şi la fiecare cură mă rugam ca la următoarea să nu mai fie aşa de rău, luam sprayuri, geluri, încercam orice. Nimic nu a funcţionat. Trebuia să treacă trei săptămâni între cure, dar el nu reuşea să se refacă în timpul ăsta. Ar fi trebuit să venim acasă între cure, dar numai o dată am venit, la Paşte.  

– În total, câte zile aţi stat în spital? 

– Păi, din ianuarie până în iunie. 

– Când ai terminat curele de citostatice, ai dat examenele naţionale. De ce? 

– Am vrut să intru la liceu, nu vroiam să repet anul. Nu am vrut nici să dau examenul în spital, mi s-a propus asta. Cei de la spital spuneau că montează camerele de supraveghere, profesorii vroiau să vină acolo. Am refuzat, m-am dus să dau examenul cu colegii mei, ca toată lumea. 

– A urmat vacanţa, în care ai primit şi vizita fotbaliştilor de la FC Botoşani. Cum a fost când i-ai văzut în curtea ta? 

– Aveam emoţii, multe-multe. Era o onoare pentru mine. 

Elena Lăzăroi: – A anunţat jumătate de cartier, le-am spus copiilor că nu se poate să stea în curte, ei ar fi vrut. Şi mă tot întreba „Da’ cum a spus?”. Noi nu avem multe rude, eu nu am pe nimeni, mai sunt socrii, prieteni nu prea avem. Norocul nostru a fost doamna Gabriela Deleanu, apoi dumneavoastră. Doamna mă suna mult, în fiecare zi, şi eu plângeam la telefon. Eram disperată şi asta mai lipsea, ca el să mă vadă cu cărţile de rugăciuni şi cu ochii în lacrimi. Contează foarte mult să ai pe cineva care să te susţină.  

– Şi cum e la liceu? 

– E frumos, îmi place, colegii sunt de treabă, mă împac bine cu ei. 

– Colegii tăi ştiu problema ta? 

– Ştiu, dar nu înţeleg boala aşa cum o înţeleg eu sau mama. Ei ştiu că e o boală. Şi eu înainte când auzeam de cancer, credeam că e de moarte, vedeam pe internet poze cu Like-uri pentru copilaşi bolnavi de cancer. Dar nu e aşa. 

– Dar cum e? 

– Este o salvare. Dacă îţi doreşti mult, ajungi unde vrei.  

– Revenind la liceu, de ce te-ai mutat de la „Asachi” la Pedagogic? 

– În primul rând, era foarte departe de casă. Tata nu mă putea duce cu maşina, că e şi el la serviciu. În al doilea rând, au fost nişte colegi de şcoală, mai răi, care m-au ameninţat şi nu puteam să mă bat cu ei. În al treilea rând, am fugit de matematică. La Pedagogic sunt la filologie, la Electro eram la automatizări.  

– După liceu ce vei face? 

– Poate o să urmez o facultate. Încă nu ştiu care, dar se pot schimba multe până atunci. Poate o să-mi placă matematica până la urmă (râde) 

– Cum decurge o zi din viaţa ta? 

– Mă trezesc, stau cu mama de vorbă, Sara (surioara mai mică) pleacă la grădiniţă, mănânc, iau pastilele, apoi văd ce am de scris. Acum m-am înscris la concursul de Mister Boboc, aşa că plec la repetiţii. După aia vin acasă, mănânc, iau iar pastile, îmi fac ghiozdanul şi plec la şcoală. Seara ajung acasă, pastile, mâncare, ies un pic afară şi gata ziua.  

– Cam câte pastile? 

– Cam un pumn, plus suc de sfeclă, ulei de cătină, tot ce mai am de luat. 

– Acum ce-ţi doreşti, Bogdan? 

– Să fiu fericit, să nu-i supăr pe părinţi. (ochii mamei se umplu iar de lacrimi şi şopteşte „Acum îl aud pentru prima dată”, n.r.) Sănătate, în primul rând. Vreau să fiu sănătos.  

– Ce te-ar ajuta acum cel mai mult? 

– Când merg la control, pe 27 octombrie (la Institutul Oncologic La Pavia din Italia, n.r.), să primesc o veste bună că totul s-a terminat şi eu nu mai am nimic. O veste şi mai bună ar fi să-mi promită cineva (arată în sus, spre Cer) că nu va mai apărea niciodată boala asta sau oricare altă boală

sursa articol: Monitorul de Botosani

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Octombrie 2014 în Fără categorie

 

Bogdan Lăzăroi va da lovitura de start la FC Botoşani- Dinamo

231233mare

Prima partidă în nocturnă de pe „Municipalul” botoşănean, cea dintre gruparea pregătită de Leo Grozavu şi Dinamo Bucureşti, meci care va avea loc duminică, de la ora 21:00, va fi un real spectacol.

După modelul Villareal care a chemat un copil bolnav de cancer să joace într-un meci şi chiar să înscrie, îndeplinindu-i un vis, FC Botoşani îi va da şansa lui Bogdan Lăzăroi, un băiat de 14 ani diagnosticat cu limfom malign non-Hodgkin, stadiul III tip Burkitt abdominal (un tip de cancer limfatic), să deschidă meciul istoric din weekend şi să fie aplaudat de un stadion întreg, în tribunele căruia se vor afla şi Răzvan Burleanu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal şi Gino Iorgulescu, liderul Ligii Prfesioniste de Fotbal.

Tânărul este un suporter al echipei despre cazul căruia fotbaliştii şi suporterii au aflat dintr-o campanie a cotidianului „Monitorul de Botoşani”. Toţi îl ajută să lupte pentru viaţă, spirjinindu-l moral şi asigurându-i pentru o perioadă banii necesari pentru tratament.

În plus, duminică fotbaliştii vo intra pe stadion cu tricouri cu chipul băiatului şi cu îndemnul către suporteri de a dona bani pentru el. De altfel, la stadion se vor colecta bani pe timpul partidei. Sume pot fi depuse şi în contul mamei băiatului, RO82BACX0000000076129000 (Banca Ţiriac) sau online pe http://salveazaoinima.ro/campaigns/bogdan-lazaroi/.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Septembrie 2014 în Fără categorie

 

Reporterii Monitorului sunt alături de Bogdan Lăzăroi

Patru redactori ai cotidianului Monitorul de Botoşani au răspuns provocării Ice Bucket venită din partea colegului Cristian Prisacariu, şi şi-au turnat apă rece cu gheaţă în cap în această dimineaţă, alăturându-se campaniei umanitare adaptată pentru Bogdan Lăzăroi, campanie lansată de jucătorii FC Botoşani.

Mădălina Ursuleanu l-a provocat pe omul de afaceri Ionuţ Mihai, în timp ce Daniel Arim l-a provocat pe Sorinel Liviu, manager de evenimente la Filarmonica  Botoşani.

Mihaela Postolache l-a provocat pe colegul Cornel Rusu care la rândul său l-a provocat pe Dragoş Viziteu de la Consiliul Judeţean.

„Am acceptat această provocare pentru a ajuta un tânăr care are cu adevărat nevoie de ajutorul nostru. Sperăm ca şi alţi botoşăneni să sară în ajutorul lui Bogdan pentru că el chiar merită să ducă o viaţă normală”, a fost mesajul redactorilor Monitorului.

 

Pe lângă provocarea pe care au acceptat-o, toată echipa Monitorului va contribui financiar pentru Bogdan Lăzăroi, tânărul de 14 ani diagnosticat recent cu o boală foarte gravă.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 Septembrie 2014 în Fără categorie

 

Capitanul ACSINTE si-a turnat ‘gheata’ in cap, pentru un COPIL bolnav

Fenomenul “Ice Bucket” a ajuns și la FC Botosani, unde capitanul Florin Acsinte si-a turnat o galeata cu gheata in cap, pentru ajutorarea unui copil bolnav.

Operatiunea s-a petrecut joi pe stadionul Municipal si impofida vremii relativ reci, Acsy și turnat apă cu gheață in cap provocându-i și pe alții să-i urmeze exemplu.

.

Si Fulop a facut baie gratis

Imediat după Florin Acsinte a urmat și atacantul István Fulop, care i-a răspuns provocării fundașului dreapta al FC Botoşani, Andrei Patache, care n-a rata nici el provocarea.

In urma galetilor, cu apa in cap Florin Acsinte, Istvan Fulop şi Andrei Patache, au donat bani pentru sprijinirea tânărului Bogdan Lăzăroi de 14 ani, un adolescent din Botoşani diagnosticat recent cu o boală foarte gravă.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 August 2014 în Fără categorie

 

SPORT: Iftime şi Şfaiţer acceptă provocarea Ice Buket

230049maxim

Patronul FC Botoşani, Valeriu Iftime, preşedintele echipei Cornel Şfaițer şi reporterul Monitorul de Botoşani, Cristian Prisacariu, au acceptat provocarea Ice Buket lansată astăzi de Marius Croitoru. „Dacă m-a provocat, accept. Cred că marți va fi ziua cea mare. Îmi voi turna gheață în cap şi voi dona şi bani pentru Bogdan”, a declarat Iftime. La rândul său, Cornel Şfaițer a spus că acceptă provocarea şi că se va gândi bine pe cine va provoca la rândul său. ” Eu mereu m-am declarat pentru astfel de acțiuni umanitare şi le-am sprijinit şi la fel voi face şi acum. Îmi voi turna apă cu gheață în cap şi voi dona şi bani pentru Bogdan”, a declarat Şfaițer.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 August 2014 în Fără categorie

 

Fotbalişti provocaţi la un meci al vieţii

229985maxim

Lacrimi de bucurie au curs ieri în casa familiei lui Bogdan Lăzăroi, adolescentul de 14 ani care luptă împotriva unei boli nemiloase. Căpitanul FC Botoşani, Florin Acsinte, şi Istvan Fulop au venit în vizită la Bogdan pentru a-i face cadou banii strânşi în cadrul unei campanii umanitare „adaptate”. Mai exact, fotbaliştii FC Botoşani, Attila Hadnagy, Claudiu Codoban, Istvan Fulop, Florin Acsinte şi Andrei Patache, au răspuns provocărilor de tipul Ice Bucket, turnându-şi apă cu gheaţă în cap. Au direcţionat, însă, banii pentru tratamentul lui Bogdan. La fel vor face Alin Bejan, Marius Croitoru şi Toni Heleşteanu.

Voios, dezinvolt, dar emoţionat, Bogdan s-a declarat încântat de ajutorul primit. Strângându-l în braţe, căpitanul echipei l-a încurajat şi i-a urat să fie puternic.

Atât el, cât şi Istvan Fulop l-au invitat pe Bogdan la meciul cu Dinamo, la care fotbaliştii vor intra pe teren purtând tricouri cu chipul băiatului în semn de solidaritate cu el şi pentru a-i îndemna pe botoşăneni să-l susţină.

Oamenii care doresc să-l ajute pe Bogdan pot dona bani în contul mamei lui Bogdan, Elena Lăzăroi, RO82BACX0000000076129000 (Banca Ţiriac) sau online pehttp://salveazaoinima.ro/campaigns/bogdan-lazaroi/.

 

Subiectul este tratat pe larg în ediţia tipărită a cotidianului „Monitorul de Botoşani”.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 August 2014 în Fără categorie

 

SPORT: Campania Ice Buket continuă la FC Botoşani. Jucătorii sar în ajutorul lui Bogdan Lăzăroi

Jucătorii FC Botoşani, Attila Hadnagy şi Claudiu Codoban au răspuns provocării „Ice Buket” lansate de Istvan Fulop şi şi-au turnat apăre rece cu gheaţă în cap.

Atât cei doi jucători, cât şi Florin Acsinte, Istvan Fulop şi Andrei Patache, care au răspuns provocării zilele trecute, au spus că se alătură acţiunii umanitare şi îl vor sprijini pe tânărul Bogdan Lăzăroi de 14 ani, un adolescent din Botoşani diagnosticat recent cu o boală foarte gravă şi vor dona bani pentru acest tânăr.

Attila Hadnagy l-a provocat la rândul său pe Marius Croitoru, medicul de la FC Braşov, George Popa şi Laszlo Kulcsar de la Sf. Gheorghe.

Codoban l-a provocat pe secundul Alin Bejan, fraţii Karamian şi prietenul său din capitală, Marcel Abăluţă.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 August 2014 în Fără categorie